X11 vs Wayland
Pe Linux, interfața grafică are nevoie de un protocol care să facă legătura între aplicații și serverul grafic.
Mult timp standardul a fost X11 (X.Org Server), dar în prezent direcția este trecerea la Wayland.
X11 (X.Org)
- Lansat în anii ’80 și folosit ca standard principal timp de decenii.
- Arhitectură complicată, cu multe extensii adăugate în timp.
- Puncte forte: compatibilitate excelentă cu aproape toate aplicațiile.
- Probleme majore:
- lipsă de izolare între aplicații (oricare poate accesa informații din altă fereastră),
- performanță limitată pe hardware și funcții moderne.
Wayland
- Creat ca înlocuitor simplificat și modern pentru X11.
- Aplicațiile comunică direct cu compositorul grafic → latență mai mică, securitate mai bună.
- Suport mai bun pentru tehnologii noi: refresh variabil, ecrane HiDPI, touchscreen, GPU moderne.
Suport în funcție de Desktop Environment (DE) / Compositor
- Wayland matur și recomandat:
- GNOME – implicit pe multe distribuții (Fedora, Ubuntu).
- KDE Plasma (5.27+ și Plasma 6) – suport stabil, complet recomandat.
-
Hyprland și alți compositori moderni – construite direct pentru Wayland.
-
Wayland limitat sau lipsă:
- XFCE – funcționează în principal pe X11, suport Wayland abia la început.
- Cinnamon – suport foarte slab pentru Wayland.
- MATE, LXQt – rămân în principal pe X11.
Cum verifici ce rulezi
echo $XDG_SESSION_TYPE
Ce ar trebui folosit?
- Dacă DE-ul tău are suport bun pentru Wayland, folosește-l.
- X11 rămâne util pentru aplicații vechi și pentru medii fără suport Wayland, dar este depășit.
- Wayland este standardul actual și viitor, mai sigur și mai performant.